Palate de fildes sau buncare imobiliare?!

Nu am inteles niciodata dorinta unora de a-si cumpara case-labirint cu zeci de mii de metri patrati, de a-si inchide viata intr-un seif supradimensionat .

In incercarea mea de a-mi explica acest fenomen, am gasit doua genuri de atitudini diferite:

1. Atitudinea manelista/grandomana:

oameni care-si doresc cu ardoare sa-si etaleze ostentativ averea, sa se laude in fata vecinului cu ce au reusit sa realizeze; acestia sunt oamenii care iau la propriu expresia: sa ma retrag intr-un turn, eventual palat de fildes.

2.Atitudinea corporatista:

Atitudinea  de corporatist plictisit de viata care abia asteapta sa fuga de la birou in casa lui gigant unde doar el e stapan pe mosie; oameni care au impresia ca odata ce ai pasit pragul casei te poti adaposti de toate intemperiile vietii, ca acolo se opresc toate problemele de peste zi, alimentandu-si iluzia prin crearea unui confort exagerat.

Si de-o parte si de alta, acestia sunt oamenii care nu vor sa fie tulburati de realitatea cotidiana, deci va rog sa-i lasati in palatele lor de fildes sau in buncarele lor imobiliare sa-si iroseasca trairea!

 Schimbari...


Ador schimbarile, mai ales atunci cand sunt purtatoare de bine sau de bun...

Odata cu hotararea noastra de a pleca si a ne muta in Cluj, ne-am hotarat sa ne dezactivam si conturile noastre de facebook, asa pentru igiena noastra mentala si sufleteasca.

Doar doua motive, dar suficient de convingatoare m-au determinat sa iau aceasta decizie radicala si utila:
1.Prieteni virtuali si doar atat!
 Uitandu-ma in lista de prieteni care nu era tocmai numeroasa si chiar selectiva ziceam eu, mi-am dat seama ca totusi e o prapastie prea mare intre noi si atunci mi-am zis sa inchid aceasta prapastie pentru un camp nou, roditor, nu sterp.
2. Prea mult timp irosit!
Prea mult timp irosit pentru postarea imagii perfecte si pentru a-mi satisface simple si banale curiozitati care nu folosesc la nimic.


Acum sunt bucuroasa ca am revenit la blogul meu drag, pe care-l voi tine ca pe un jurnal personal.

Pagina dedicata unei adevarate doamne a filmului si a teatrului romanesc...

 O descriere  poetica si totodata plina de adevar a actritei Irina Petrecu scrisa de Catalina Buzoianu

Acel vulnerabil val

Irina Petrescu a inceput prin a fi Audrey Hepburn a noastra. Silueta fragile, filiforma, ochi de caprioara, gratie de trestie aplecata de vant cand trece luna palida dupa ploaie. Astazi e din ce in ce mai aproape de cealalta Hepburn (la 80 de ani o vad ca pe neinfricata Katherine, cocotata intr-un balcon, cu ochelarii pe varful nasului si coc ascutit, in blugi si camesoaie mari). Astazi e intr-un moment de mare explozie.Totul s-a adancit in ea, a devenit mai bun, mai expresiv, mai frumos. Glasul vibreaza plin, ca o orga. Experientele s-au sedimentat si actrita lasa, cu zgarcenie, cu discretie, o fanta prin care poti banui abisul. Irina Petrescu e armonioasa ca o satueta e Tanagra si spirituala ca marchiza de Chatelet. Inteligenta ei fascinanta investeste demnitatea artistului  cu feminine, delicate noblete. Ar putea-o juca pe Madame de Recamier, dar sip e Maria Stuart. Ar fi o ideala Mona in ,,Steaua fara nume”,dar  si o Mery Poppins  mai englezoaica decat un arhietip britanic. Tacerile ei devoratoare mistuie spatiul. In jurul ei pluteste farmecul ambiguu al voluptatii ascezei. Te astepti s-o auzi strigand ca Nina Zarecinaia: ,,Pentru fericirea de a fi actrita!...” Infasurata in acel val pe care o nimfa l-a pierdut intr-o dupa-amiaza cand s-a intalnit cu un faun.

Catalina Buzoianu

 Sinopsis: Seful sectorului suflete -1967
Comedie lirică, în care eroina, aflată într-un moment de cumpănă al existenței sale (se va despărți sau nu de individul posesiv și egoist care-i domină viața până la a o depersonaliza?), dialoghează cu personajul ce întruchipează propria conștiință, un bărbat integru, inteligent și spiritual, pe care-l numește ”șeful sectorului suflete”, dar care în realitate se dovedește a semăna leit cu un meteorolog pe care l-a cunoscut cândva. – Bujor T. Râpeanu (”Filmat în România”, 2004, Ed. Fundației Pro)
Regie: Gheorghe Vitanidis
Distributie: Irina petrescu, Radu Beligan, Toma Caragiu

  
Sinopsis: O lumina la etajul zece –1984

Subiectul filmului îl reprezintă încercarea unei tinere inginere de a-și recâștiga demnitatea și de a-și lua viața de la capăt, după ce petrecuse pe nedrept cinci ani în închisoare în urma unei acuzații de sabotaj economic.
(sursa: www.wikipedia.ro)

Regizor: Malvina Ursianu

Distributie:

Irina Petrescu, Gheorghe Dinica,Mircea Diaconu

Sinopsis: Duminica la ora 6- 1966

Doi adolescenti se indragostesc unul de celalalt fara a stii ca fac oarte din aceeasi grupare comunista de lupta ilegala antifascista. ei ajung foarte repede sa cunoasca infrangerea, despartirea si moartea, in cursul unei actiuni conspirative. (sursa: www.cinemarx.ro)

Regia: Lucian Pintilie

Distributia: Irina Petrescu, Dan Nutu